Cristina URSU

Ea urlă de la balcon 

 că nu poate adormi de vreo două ore, 

s-o audă toți cum sufera si se vaieta ca o moluscă 
ochii ei de cristal îi răsfrâng lumina mai ceva ca la pink floyd și
stelele toate i s-au strâns în melanj și-i topesc 

 norii de pe frunte, 

Ea tăvălita sub cuvertura molatică, incandescentă, vibrantă.
 fericită vorbește cu barba lui ca un copil mic, ea–
uneori îi fericită,ca acum, de exemplu,când îl strânge în brațe și-
urlă de la balcon că nu poate adormi de 

vreo două ore

O poezie de Cristina URSU