vineri, 27 decembrie 2013



TELEVIZORUL DIN BUDĂ

dumitru crudu

Întâmplător sau nu, dar Irina îl părăsi chiar în ziua în care Matei fu măturat de la ziarul Vremea de dimineaţă, la care lucrase în ultimii nouă ani, pentru un articol despre modul inuman în care erau trataţi moldovenii la Consulatul Român din Chişinău. Fusese concediat printr-un email. Matei a mers la redacţie ca să ceară explicaţii, dar nimeni nu vru să stea de vorbă cu el. Un tip de la pagina de sport îl împinse afară şi-i trânti uşa în nas.
Vestea că fusese concediat ajunse acasă mai repede decât el. Cel puţin asta fu impresia lui Matei când îşi luă inima în dinţi ca să-i comunice Irinei vestea cea tristă. După, se culcă să doarmă. Iar când se trezi găsi un bileţel în locul unde, de obicei, stătea televizorul. În acel bileţel Irina îl anunţa că-l părăseşte, fără a-i spune însă de ce. Matei se porni să inspecteze apartamentul. Trecu dintr-o cameră în alta, din ce în ce mai plouat. Irina nu-şi luă cu ea decât televizorul, compul şi boarfele sale. Dar asta în timp ce dormea. Nici măcar nu-l aşteptase să se trezească. Plecase când dormea ca să nu-i dea niciun fel de explicaţii.
Pentru el însă bileţul Irinei fu ca o apă clocotită aruncată în ochi. La orice se aşteptase, numai nu că Irina o să-l părăsească. Umeraşele goale pe care Irina îşi ţinea rochiile sau paltoanele se mai legănau şi acum în dulap. Se holbă la ceas. Dormise doar o oră. Dormise aşa de strâns că nu auzise nimic. Nu auzise cum Irina îşi scosese rând pe rând lucrurile din casă.
Matei apucă un umeraş cu mâna şi-l opri din legănat. Irina îi dădu papucii la trei ore după ce deveni şomer.
O săptămână întreagă o căută prin oraş. O altă săptămână îşi căută de lucru, dar nu era uşor să-ţi găseşti, fără pile, vreun serviciu în Chişinău. De aceea, într-o bună zi Matei renunţă şi la una şi la alta şi se încuie în casă. Prietenii îl părăsiră ca potârnichile. Cea mai mare suferinţă a lui Matei nu era că nimeni nu-l mai suna la telefon, ci că nu avea televizor. Cărţi avea, dar nu putea să citească. Încercă, dar degeaba. Fiecare carte nouă pe care încerca s-o citească o băga sub ceasul de pe frigider, ca acesta să fie mai înalt şi să poată fi văzut din orice colţ al bucătăriei. Încetă să se mai bărbierească, iar seara, să se mai spele pe dinţi. Totuşi, cel mai tare suferea că nu avea un televizor. Mâncă fără să se mai spele pe faţă. Farfuriile murdare le stivuia în mormanul de vase îngălate. Se îngrămădiră atât de multe vase nespălate în chiuvetă, că Matei nu o mai folosea ca şi chiuvetă. Mergea la baie ca să-şi umple ceainicul cu apă.  Dar, într-o bună zi, în timp ce trăgea apa în budă, auzi vocea Iuliei, răspândindu-se din apartamentul de dedesubt printr-o gaură care se ivi în podea după ce Ivan îşi termină reparaţiile.
De atunci, viaţa lui Matei luă o nouă întorsătură. 
După ce se dădea jos din pat, Matei se grăbea la budă.
Nu ştiu de ce, dar televizorul tipului de dedesubt se auzea doar în toaletă. Nu şi în dormitor sau în hol, ci doar în toaletă. Cine ştie, poate că odăile tipului de dedesubt aveau o altă configuraţie şi acolo unde Matei avea toaletă, Ivan îşi avea dormitorul. Important nu era asta, ci că tipul asculta televizorul cu sonorul la maxim şi asta-l aranja de minune pe Matei. Aşa că atunci când fostul angajat al ziarului Vremea de dimineaţă voia să se uite la televizor mergea în budă.  În timpul revoluţiei de catifea a comuniştilor, Matei a stat în budă şi până la miezul nopţii.
În toaletă, se auzi bâzâind o muscă. Matei nu o ucise, ci îi deschise uşa şi o alungă în coridor. Reveni în bucătărie şi se holbă la ceas. Sub ceas se afla romanul Accidentul al lui Ismail Kadare, pe care încercase să-l citeasă tocmai de trei ori. Îl scoase de sub ceas şi-l răsfoi preţ de câteva secunde pentru a patra oară şi-l fixă înapoi sub ceas. Dintr-o privire, pricepu că era opt şi treizeci de minute şi când înţelese asta îşi duse instinctiv palma la ochi, de parcă l-ar fi chiorât soarele. Reveni în budă, pe tronul căreia se aşeză fără să-şi dezbrace pantalonii şi se puse pe aşteptat, cu urechile ciulite. Ar fi trebuit deja să înceapă, dar încă mai rula un spot nenorocit la dracu să ştie ce detergent pe care nu-l cumpără nici dracu. Ieri, la ora asta deja începuse, dar azi încă mai mergea reclama. Drăcia dracului. Au mai băgat şi un spot la pamperşi. Dar Matei se încăpăţână să aştepte şi răbdarea îi fu răsplătită cu asupra măsură.  Exact la opt şi treizeci şi cinci de minute, vocea Iuliei se strecură prin gaura din budă şi i se înfipse fostului gazetar de la Vremea de dimineaţă în urechi. Într-adevăr, apariţia acestei găuri nu-i crea lui Matei numai nelinişti, dar şi avantaje. Putea să afle mai multe despre ce mai făcea prosperul arhitect, al cărui apartament era chiar sub el. Datorită acestei găuri, putu să afle că Ivan şi-a adus în casă o nouă femeie În sfârşit, vocea Iulieise auzi şi mai desluşit. Multaşteptata voce a Iuliei, care anunţă că, nici până azi, consilierii municipali nu au putut vota bugetul pe anul viitor. Dar oare l-au scos pe tânărul căzut într-o gură de canal?
Tocmai când Iulia începu să povestească despre asta, tipul de dedesubt stinse televizorul. Nici măcar nu zapă la alt canal, ci stinse televizorul. Opri televizorul în timp ce Iulia vorbea. Niciodată, până acum, nu deconectase sticla în toiul unui buletin de ştiri. Matei era contrariat. Părăsi buda dezamăgit că nu a putut afla ce se mai întâmplă cu soarta acelui tânăr nefericit, căzut, ieri seara, într-o gură de canal. Hotărî să aştepte următorul buletin de ştiri, cel de la nouă şi treizeci şi cinci de minute. Oricum, după ce fusese concediat de la ziar, unde să se mai grăbească şi el.
La nouă şi treizeci şi patru de minute, Matei se dădu jos din pat şi se apucă să traverseze dormitorul. Din stradă, se auzeau răcnetele unor demonstranţi, care curgeau spre centrul oraşului, pentru a protesta contra venirii la Chişinău a patriarhului Rusiei.  Matei merse mai departe. Ieşi în hol. Trecu pe lângă oglinda sub care zăceau un teanc de chitanţe neplătite.  Nu se prea uita în ultimul timp în oglindă. Merse mai departe.  În budă nu ardea lumina. I se arse becul în ziua când îl părăsi Irina.
Exact la nouă şi treizeci şi cinci de minute intră în budă, cu urechile pâlnie. În toaletă era o linişte ca într-un film mut. Abia la nouă şi treizeci şi şase de minute, tipul de dedesubt porni televizorul. Însă, în loc de buletinul de ştiri, în urechi i se împlântă vocea infatuată a lui Filip Kirkorov. Din două în două minute, fostul gazetar de la Vremea de dimineaţă deschidea uşa toaletei şi o închidea la loc.
La nouă şi patruzeci şi cinci de minute, Matei sună la uşa lui Ivan şi rămăse perplex când în prag ieşi fosta lui nevastă, duhnind a bere, cu Ivan, în spatele ei gol. Matei alergă în sus pe scări. Iată deci unde fugise Irina şi la cine.
Trânti uşa şi se porni spre debara. În timp ce scotea din întuneric un teanc de ziare Vremea de dimineaţă, îi pică fisa că în tot răstimpul ăsta ascultase televizorul său. Cu un morman de Vremea de dimineaţă în braţe, se apropie de budă. Ziar după ziar le făcu  cocoloş, şi le băga în gaură, până când o astupă cu totul.  Se retrase în dormitor. Dar, deodată, de sub patul său se răspândi vocea Iuliei, care anunţă că tânărul ăla nefericit fu scos mort din gura de canal. 

Text aparut pe Moldova.org

joi, 26 decembrie 2013

Cele mai bune carti ale anului 2013: lista lui dumitru crudu

La poezie

RIDURI de Mihail Vakulovski

UN TAUR IN VITRINA DE PIATRA de Liviu Antonesei

La eseu

Sunt un om de stanga de Vasile Ernu

La proza 

Al patrulea de Moni Stanila
Confidenta unui Loser de Anatol Moraru

La debut

3 ml de konfidor de Ion Buzu

Un spațiu blând, care mă primește cum m-ar îmbrățișa de Alexandru Cosmescu 

Praguri critice de Maria Pilchin
  
Traduceri

Coama leului..., o antologie de proza ceha in limba romana





O poezie de-a mea tradusa in rusa de Oleg Panfil

димитрий вопрошает 


скатерти приподнимаются
 как и юбки девушек 
ветер поддувает заворачивает
 на стол
бутылки бокалы звякают юный поэт пьет пиво несколько взрослых в уголке а когда вы обычно пишите спрашивает димитрий утром вечером пиво шипит на столе женщина слушает ветер дует у меня утром не получается знаете кто-нибудь рядом знаете отвечает один из них

luni, 23 decembrie 2013

Miercuri, 15 ianuarie 2013, de Ziua Culturii Naţionale, va avea loc cea de a patra ediţie a Galei Tinerilor Scriitori/ Cartea de Poezie a anului 2013. Se vor acorda următoarele cinci premii: Tânărul Poet al anului 2013; Tânărul Prozator al anului 2013; Tânărul Critic al anului 2013; Tânărul Scriitor al anului 2013; CARTEA DE POEZIE A ANULUI 2013. Juriul va fi compus din trei tineri critici literari (laureaţi ai ediţiilor 2011, 2012, 2013): Alex GoldișBianca Cernat şi Mihai Iovănel. Producător: Asociaţia EURO CULTURART. Coproducător: Radio România Cultural. Autorii şi/sau editurile pot trimite volume la adresa: USR Fliliala Bucureşti Poezie, str. Nicolae Golescu nr.15, sector 1, Bucureşti, cu menţiunea “pentru Gala Tinerilor Scriitori / Cartea de Poezie a anului 2013″ până la data de 7 ianuarie 2014 (data poştei).

vineri, 20 decembrie 2013

femeia asta
Cristina Dicusar

 
 Femeia asta are ochii exagerat de mari. Albaştri până la isterie. Gâtul ei lung se întinde înainte de parcă cineva ar fi tras de el. Se uită pe fereastră la strada murdară de ploaie: Când trece vreo maşină, mi se pare că i se stropeşte dispoziţia, şi aşa proastă. Probabil, nu+i plac străzile murdare din Chişinău.Se aud sirene de ambulanţă. Înjurături. Şi noul hit al lui lady Gaga. Autobuzul se deplasează greu şi femeia vorbeşte pe sub nas: " Aţi spus ceva?" Ea ţine în braţe un căţel de pluş pe care-l mângâie pe gât. Peste patru ani ea ţipă la mine să-i aduc supa cu tăiţei.



Acest text ii apartine  Cristinei Dicusar

duminică, 1 decembrie 2013

http://semnebune.ro/2013/ar-trebui-lasate-sa-vorbeasca-doar-senzatiile-si-reactiile-in-dialog-cu-dumitru-crudu-ii/?fb_action_ids=616384211734090&fb_action_types=og.recommends&fb_source=other_multiline&action_object_map={%22616384211734090%22%3A507787742652604}&action_type_map={%22616384211734090%22%3A%22og.recommends%22}&action_ref_map=[]#axzz2mDI1rrWL

vineri, 29 noiembrie 2013


Helene Lenz

Fractures et Dumitru Crudu

Publié par montanié julie
Il y a environ un mois que j'ai reçu par la poste " Un american la Chisinàu" de Dumitru Crudu ( publié en février 2013 à Bucarest). J'en décore les pages de post-its, j'en donne des passages à lire à des étudiants avancés en langue, j'en traduis des morceaux, je prends des notes sur une action qui se déroule de Brasov à Chisinàu précisément, j'en parle autour de moi - avant-hier soir avec L. à table! Face à des coussins rouges et un sac cadeau de nature à évoquer la tâche du Père Noël mais quel Moldave, quel Roumain, quel Américain d'origine roumaine trouvera le livre de Dumitru Crudu dans un petit soulier, entre des larmes brillantes et une guirlande en glaçons pour le recommander à un éditeur qui le fera traduire? - ... J'ai déjà écrit sur ce livre un article de 20 pages parsemé d'extraits que j'ai mis en français - les épreuves sont corrigées: il devrait pouvoir être consulté dans les meilleurs délais -. Je n'y ai pas dit tout le bien que je pense de l'auteur et de son livre évidemment, sinon l'article aurait eu 100 pages.  Dumitru Crudu est aussi fort - comme poète, romancier, dramaturge - que Nicoleta Esinencu et je le trouve aussi poète que Savatie Bastovoi dans " Les Lapins ne meurent pas ", traduction de Laure Hinckel. Dans mon article, j'écris que le livre de Dumitru Crudu est un thriller sociologique et linguistique. J'espère que je le prouve.
Je pensais le répéter hier soir ou peut-être ce matin dans ce blog mais voilà que j'ai dormi huit heures pour la première fois depuis une semaine, et pourquoi ne pas l'avouer depuis un mois, presque deux...Mieux vaudrait ne pas mentionner mes actes manqués, quiproquos, ratage de stations en bus parce que je rêve ou somnole. Pas plus tard que samedi j'ai manqué aussi un train parce que j'ai confondu l'heure en allant vérifier auprès d'une pendule si j'avais bien une heure d'avance comme ma montre l'indiquait etc. etc; Mais je souhaite que Dumitru Crudu m'excuse de n'avoir pas parlé de son bouquin aussi vite que je lui avais promis de le faire. Je me sens comme un fantôme tout juste capable d'abattre son boulot dans un état second... C'est donc il y a un peu plus d'un mois que j'ai lu intégralement - en traduction bien sûr, improvisée par moi-même - la Note de l'Auteur à voix haute.. juste avant d'aller bondir sur le bus, sur le métro et de là sur le TGV .... On venait de transférer P. en ambulance dans la chambre du rez-de-chaussée plus ample de dimensions que celle où on l'a muté à présent. Il ne devait pas bouger. A cause de ses onze fractures et surtout des neuf costales. J'avais lu sur internet que s'il respirait trop fort, il pouvait se perforer le poumon... Aussi m'étais- je précipitée sur un vaccin anti-grippes de la première pharmacie pour qu'il évite de tousser, d'éternuer, de hoqueter... Heureusement, les infirmières qui sont vraiment charmantes sans parler des aide-soignantes, étaient d'accord pour qu'on le vaccine dans les meilleurs délais. Donc, il ne pouvait pas bouger de l'épaule gauche jusqu'au pied -. Il manquait de distraction et ça l'a bien stimulé, cette histoire de manuscrit volé ou confisqué par un Bessarabien tâchant de se venger sur l'écrivain sans le sou d'un loyer non acquitté... Stimulé sans le faire rire - rire de mésaventures pareilles, c'est le propre des ordures outre que rire dans un tel état est plus nocif que la toux-.. Si l'auteur de l'ouvrage me lit, qu'il prenne conscience de la valeur consolatrice, lénifiante et donc morale de son introduction sur le moral d' accidentés:
"Ceux qui liront ces lignes vont me soupçonner d'avoir inventé cette histoire pour me donner de l'importance. Peut-être qu'en réalité le manuscrit dont je parle n'a jamais existé? Vous savez quoi? On peut s'attendre à tout avec ces Bessarabiens. Et surtout d'un type aussi douteux que l'auteur de ces lignes.
Et pourtant, je l'ai écrit. Davantage,il a eu quelques lecteurs aujourd'hui dispersés partout dans le monde! Les belles Liudmila et Liuba ont dévoré mon roman en une soirée, dans ma chambre du Mémorandum avant d'aller faire la fête chez Radu Maïlat qui les avait invitées à Feldioara. Liudmila est aujourd'hui au Portugal, Liuba en Grèce mais toutes deux continuent de me demander si j'ai récupéré mon roman. Non, les filles! Je ne l'ai toujours pas récupéré! Mais en tout mal il y a un bien puisque, il y a trois ans, j'ai entrepris de le récrire. Et je l'ai récrit. Cependant, le résultat a été un autre roman,complètement différent du manuscrit séquestré. Au final, ce n'est pas de çà que je voulais parler mais simplement du fait que j'ai vécu après ça des événements comme sortis de mon roman rédigé l'été 1995 à Flutura avant d'être égaré cinq ans plus tard par ce Bessarabien albinos.
Mais je vous le raconterai à une autre occasion."
Ainsi s'achève la note introductive du roman.
De même, si j'évoque les onze fractures de P. , c'est que je suis tombée quelques jours plus tard sur le manifeste fracturiste publié en 1998 à Brasov par Marius Ianus et Dumitru Crudu. Plus encore que le contenu programmatique et théorique de cette profession de foi littéraire, cette coïncidence avec ma vie privée ( celle de mon conjoint) m'a emballée au point que j'ai traduit le Manifeste - avec l'autorisation de Dumitru Crudu -: il paraîtra à la suite de mon article!. Les premières lignes font état de coups reçus dans la rue: " Dans la nuit du ... au... nous avons été battus dans la rue ( ...) de ce jour nos écrits se sont appelés fractures". Neuf pages plus loin, le manifeste s'achève sur cette définition:" Le fracturisme n'est ni poésie, ni prose, ni philosophie - le fracturisme, c'est d'être saoul, d'être lâche, d'être faible et sale, je veux dire, des trucs comme ça, fatigue, musique grunge ( ou non ), fous le camp, extase et vis comme tu écris". C'est signé Ionut Chiva et ça conclut le texte intitulé " Le fracturisme en prose". Pour lui, les fracturistes se réclament ou se sont réclamés de Ginsberg, de Frank O'Hara, de Dostoïevski, de George Bacovia, de Le Clézio, de Salinger, de Kerouac, de Max Blecher.
A +

joi, 28 noiembrie 2013

Luni. Lansam un nou autobuz. Veniti! Ruta 100. Pleaca din fata Bibliotecii Stefan cel MAre la ora sase/.

miercuri, 27 noiembrie 2013

Azi m-am întîlnit la teatru cu mama Ecaterinei Bargan si am vorbit despre prietena noastră.
Cum e la Galaţi, Ecaterina?
Şi ce mai faci?

vineri, 15 noiembrie 2013

Filiala Şefan cel Mare
Săptămîna Uşilor Deschise
(18- 22 noiembrie 2013) Genericul: Nici o zi fără carte

Luni, 18.11.2013
ora 10:00 - Lansarea programului Săptămîna Uşilor Deschise
ora 10:30 -Conferinţă : Liviu Ioan Stoiciu şi scriitorii basarabeni, la care participă Emilian Galaicu-Păun, Teo Chiriac, Arcadie Suceveanu, Teodora Fântânaru, Nicolae Spătaru, Nichita Danilov, Dumitru Crudu
ora 14:30 - Recital din creaţia poeţilor copii din clasele primare
ora 15:00 - Duplex profesional : Servicii novatoare pentru copii
ora 15.00- O întâlnire cu scriitorul Emilian Galaicu-Păun

Marţi, 19.11.2013
ora 11:00 -Concurs cognitiv / educativ de inteligenţă şi erudiţie „Cu Vasile Romanciuc ajungi faimos” între elevii claselor a III-a sectorul Botanica
ora 13.30- Lecturi literare din Ion Buzu, Alexandru Cosmescu, Moni Stănilă, Alexandru Vakulovski, Hose Pablo
ora 17:00 - Medalion Literar: Seară de poezie în momeria lui Alexandru Muşina. Invitaţi: Viorica Zaharia, Iulian Ciocan, Emilian Galaicu-Păun, Gheorghe Erizanu.

Miercuri, 20.11.2013
ora 9:30 –Expoziţie de cărţi şi fotografii Paul Goma
ora 10:00 -Lecturi literare din opera lui Paul Goma, în interpretarea actriţei Dana Tapalagă
ora 11:00 - Conferinţă: Noutatea prozei lui Paul Goma, la care participă: Maria Şleahtiţchi, Emilian Galaicu-Păun, Maria Pilchin, Anatol Moraru, Vladimit Beşleagă, Vitalie Răileanu, Dumitru Crudu
ora 15.00 -Conferinţă: Scriitorul şi disidentul Paul Goma: ieri şi azi, la care participă: Nina Corcinschi, Flori Bălănescu, Aliona Grati, Viorel Ilişoi, Emilian Galaicu-Păun, Anatol Moraru, Vitalie Răileanu, Vladimir Beşleagă, Maria Pilchin, Dumitru Crudu

Joi, 21.11.2013
ora 10:00- Spectacolul „Iepurii nu mor”, în regia Inei Sudu, după romanul omonim al scriitorului Ştefan Baştovoi
ora 13:00- Audiţia cărţii sonore: “Totentanz” de Claudia Partole, în prezenţa autoarei
ora 14:30- Masa rotundă: Romanul basarabean de după 2000, la care participă Maria Şleahtiţchi, Anatol Moraru, Nina Corcinschi
ora 18:00- Recital de poezie în memoria lui Eugen Cioclea

Vineri, 22.11.2013
ora 11:00- Masa rotundă: „Biblioteca: un centru de cultură sau un depozit de cărţi”
ora 13:30 – Lecturi literare din opera lui Grigore Chiper şi Maria Şleahtiţchi
ora 16:30 - Atelierul de creaţie manuală „Albinuţa”
ora 17:00 - Închiderea Programului Săptămînii Uşilor deschise

Vă aşteptăm!

Adresa noastră: Bd. Decebal, nr. 91. Tel. 55-14-83
e-mail: stefancelmare@hasdeu.md

luni, 11 noiembrie 2013

Poezie de Mihai Frunze


Poezie de Mihai Frunze

Înger căzut 
Îmi amintesc primul sărut
Ah! Cîtă armonie
Era frumosul început
În puf de păpădie,
Dar sufletul ieșit din foc
Pătrunse chip de înger
Și aripa din nenoroc
Ți-a început a ninge.
Ce-ai fost tu oare? Doar un vis?
Sau ești sortită mie?
Știu nu ești chip din paradis
Ești foc în păpădie!

 * * *
Nu voi pleca, nici să te uit
Al inimii durere
În viața asta cel mai scump
E-n suflet o plăcere
Pe lîngă tine e sărat
Și zahărul în miere,
Iar dacă-n zori m-ai fi lăsat
Aș arde în tăcere
Acuma cînd mi-ai dezlegat
Inima de perdele
Lumina soarelui mi-ai dat
Ce se oprea în ele
Îmi pare totul o poveste
Și nu aș vrea să plec
Atîta timp cît barca este
Nu am să mă înec.
 
 * * *
Mă sting în aburi de parfum
Ce mi-ai lăsat pe haină
Chiar de-mi vei face lumea-n scrum
O să rămînă-n taină
O buză sacră pe obraz
Tu mi-ai pictat cu fața,
Iar inima-mi e ca un iaz
Ce a scăpat de gheață
Mă taie des un dor turbat
De care nu mai scap
Cînd mă săruți încet pe pat
Nu am nici mîini nici cap,
Iar pletele ce-mi curg pe piept
Ți le-aș lua cu mine
Căci cînd de dor o să mă-nec
Vor fi ca sînge-n vine
Nici nu te țin, nici nu te las
Să pleci de lîngă mine
Căci sînt cu tine pește-n iaz
Ce-i pescuit de nimeni.

Aş vrea să fiu

Aş vrea să fiu ţesut de fulg
din neaua pe-al tău păr,
aş vrea să fiu un sîmbure
cînd muşti un dulce măr,
aş vrea să fiu un fir de lînă
din plapuma-ţi surie
aş vrea să-ţi fiu primul sărut
cu dulce armonie,
aş vrea să fiu mînerul cupei
din care potolite-ai
aş vrea să fiu sticla prin care
te vede luna-n noaptea-i
aş vrea să fiu o rădăcină
la umbra cărui pom vei sta
aş vrea să-ţi fiu buchetul drag
de-i fi mireasa altcuiva,
aş vrea să fiu doar oxigen,
doar cel ce îl vei respira
aş vrea să-ţi fiu şi pe mormînt
floarea ce-n sus se va-nălţa.


Atelierul Vlad Ioviţă la Biblioteca Ştefan cel Mare

Luni, 11.11.2013, la ora 17:30, va avea loc Atelierul Vlad Ioviţă la Biblioteca Ştefan cel Mare. La Atelier va fi invitat Ion Coşeru, va citi texte şi se va discuta asupra lor. La atelier o să scriem texte după un exerciţiu dat de Dumitru Crudu. Atelierul va modera Dumitru Crudu. Vă aşteptăm cu drag pe toţi doritori care vor să scrie şi să citească!!

luni, 4 noiembrie 2013

Doua lansari intr-o zi

Prima lansare: 6 noiembrie, miercuri, ora 13.00, si a doua lansare: 6 noiemrbie, miercuri, ora 17.00

Doua lansari, aceeasi carte, Confidenta unui loser de Anatol Moraru.

Locatia Biblioteca Stefan cel Mare din Chisinau.

Organizatori: Biblioteca Stefan cel MAre si Filiala Chisinau a Uniunii Scriitorilor din Romania.
Doua lansari intr-o zi

Prima lansare: 6 noiembrie, miercuri, ora 13.00, si a doua lansare: 6 noiemrbie, miercuri, ora 17.00

Doua lansari, aceeasi carte, Confidenta unui loser de Anatol Moraru.

Locatia Biblioteca Stefan cel Mare din Chisinau.

Organizatori: Biblioteca Stefan cel MAre si Filiala Chisinau a Uniunii Scriitorilor din Romania.

duminică, 3 noiembrie 2013

Doua lansari intr-o zi

Prima lansare: 6 noiembrie, miercuri, ora 13.00, si a doua lansare: 6 noiemrbie, miercuri, ora 17.00

Doua lansari, aceeasi carte, Confidenta unui loser de Anatol Moraru.

Locatia Biblioteca Stefan cel Mare din Chisinau.

Organizatori: Biblioteca Stefan cel MAre si Filiala Chisinau a Uniunii Scriitorilor din Romania.

sâmbătă, 2 noiembrie 2013

joi, 3 octombrie 2013

Vitalie Vovc

Şi am avea noi nevoie de un Martin, dar din acei cu „I have a dream!”, si nici un Vlad parcă nu ne-ar strica, dar din acei cu ţepele...

Avem, însă, ce avem... лже-Martin, лже-Vlad... Şi doar Dumitru rămîne franc şi Crud în nume şi în scriere.


http:www. vitalie.vovc.over-blog.com
Avem, însă, ce avem... лже-Martin, лже-Vlad... Şi doar Dumitru rămîne franc şi…

sâmbătă, 28 septembrie 2013

http://social.moldova.org/news/un-mare-roman-culoarea-curcubeului-77-cutremurul-oamenilor-239166-rom.html

duminică, 22 septembrie 2013

Bucurestiul Cultural | Editie scrisa
17.09.2013

Bucurestiul Cultural, nr. 127 - O viziune asupra literaturii române postbelice

de Serban Axinte
ii
Un puzzle teoretic.
 Conceptul de reprezentare are o tra­diţie uriaşă în istoria culturii. Aşa cum demonstrează Sanda Cordoş în capitolul teoretic al cărţii Lumi din cuvinte. Re­pre­zen­tări şi identităţi în literatura română post­belică, el îşi are originea în Poetica lui Aristotel, evoluează în concordanţă cu marile curente de gândire şi se ramifică în funcţie de disciplinele în care a fost şi este utilizat. Astfel, autoarea con­stru­ieş­te un puzzle bine sudat al accepţiunilor aces­tui concept, convocând în demon­stra­ţia sa teoreticieni precum Antoine Com­pag­non, Émile Durkheim, Pierre Bour­dieu, Daniel-Henri Pageaux, Paul Ricoeur, Northrop Frye, Tzvetan Todorov, Serge Moscovici ş.a. Ceea ce e remarcabil în acest capitol introductiv, Reprezentări şi iden­tităţi. Reprezentări identitare, nu e doar coerenţa internă a ideilor, ci poten­ţia­li­ta­tea aplicării lor în practica inter­pre­ta­ti­vă. Studiile ce compun cartea (textele păs­trează o autonomie a lor, unele în ra­port cu altele) răspund problematicilor des­chise aici, mai ales pentru că Sanda Cordoş îşi precizează foarte clar pre­fe­rin­ţa pentru una dintre accepţiunile concep­tu­lui. Pe urmele lui Tudor Vianu – care vorbea despre relaţia de interdependenţă dintre operele de artă şi „forma în­­fă­ţi­şă­rii lor materiale“, orice schimbare modi­fi­cându-le sensul şi valoarea –, autoarea măr­turiseşte că pentru ea „reprezentarea literară este, în primul rând şi în mod fundamental, reprezentarea artistică, adică o formă a limbajului, constituită prin procedee, tehnici şi strategii spe­ci­fice artei literare. Consider că reuşita (ca şi eşecul) unei opere, puterea ei de a sem­ni­fica, rezistenţa pe termen lung se ba­zea­ză, toate, pe calitatea estetică“.
Chiar dacă acest concept a devenit, după expresia lui Antoine Compagnon, „un coşmar al teoriei literare“, el se do­ve­deş­te în continuare fecund, pentru că şi acesta, ca şi operele literare, dacă su­por­tă cea mai mică modificare de sens, îşi lărgeşte aria de aplicabilitate. Iar San­da Cordoş demonstrează acest fapt în analizele sale, corespunzătoare capi­to­le­lor ce compun volumul. În cele ce ur­mea­ză le voi examina succint pe cele mai importante.

Un profil al ideologiei realismului socialist
Cu referire la Ideologia realismului so­cia­list în România, să ne amintim că Czes­ław Miłosz a explicat de ce intelectualul (teoreticianul literar sau scriitorul) din ţările cu regim totalitar a aderat la doctrina realismului socialist. Acestuia i-a fost suprimată posibilitatea inte­rioa­­ră de a mai crede în existenţa vreunei alternative. Sanda Cordoş construieşte un profil sintetic, riguros documentat al ideologiei realismului socialist, ex­plo­rând presa vremii, chemându-i la apel pe cei mai vocali susţinători ai res­pec­ti­vu­lui fenomen. Autoarea procedează me­todic, istoriceşte. Concepe o periodizare, stabileşte apoi coordonatele aparatului oficial prospectiv, pentru ca, ulterior, să se ocupe de principalii „stegari“ şi „co­ri­fei“ ideologici. Nu sunt uitaţi nici „înnoi­to­rii“ Petru Dumitriu şi Marin Preda, care pledau în favoarea specificului ar­tis­tic şi a inovaţiei, chiar dacă aparent se refereau la lărgirea conceptuală a ace­lu­iaşi realism socialist. Acest segment al cărţii ar putea fi citit în corelaţie cu cel intitulat 1956: calendarul oficial, unde se aduc clarificări în legătură cu „meca­nis­me­le de cenzură şi de represiune prin care puterea controlează arta“, care au făcut posibilă o situaţie paradoxală, anu­me, trecerea mai multor scriitori prin toate categoriile literaturii epocii: lite­ra­tu­ra oficială, literatura interzisă şi lite­ra­tu­ra exilului.
Tot pe articole din presa vremii se ba­zează şi studiul Modernitatea Hortensiei Papadat-Bengescu în anii ’50 sau Un tăcut semn de întrebare. Citatele selectate din in­tervenţiile autoarei ciclului Halipa sunt relevante pentru situaţia specială, atipică a scriitoarei, care, deşi semnează articole în spiritul anilor ’50, îşi continuă lucrul la romanul Străina (regăsit, resta­bi­lit şi publicat recent), ultimul din ci­clul Halipa. Hortensia Papadat-Ben­ges­cu pare în acest context un liant între spiritul interbelic (modernist), ideologia comunistă vie şi dezgheţul şaizecist ce a făcut posibilă autonomia esteticului. În finalul capitolului, Sanda Cordoş apre­cia­ză că „Modernitatea Hortensiei Papa­dat-Bengescu a fost, iată, în anii ’50, nu doar o greşeală ideologică, precum era văzută din perspectiva oficială a re­gi­mu­lui, ci şi un tăcut semn de întrebare. În conştiinţele literare ale acelei vremi, tot mai pregnant în cele ale generaţiilor ti­ne­re, acestei tăceri i s-au dat răspunsuri so­no­re, produse de o literatură care re­câş­ti­ga dreptul la autonomie estetică (deşi mereu îngrădită politic) şi la dialogul cu tre­cutul, ca şi (între limite) acela cu con­tem­poraneitatea occidentală“.

Lecturile clandestine şi optimismul oficial
Mi-a plăcut în mod deosebit capitolul Lectura clandestină în România comunistă. Câteva aspecte. Mai ales pentru că despre acest subiect, deşi s-a vorbit foarte mult, s-a scris relativ puţin în mod siste­ma­ti­zat. După o contextualizare (şi, de aceas­­tă dată, bazată pe documente) a inter­zi­cerii cărţii de valoare în România sau, după expresia unui organ al puterii, a „defascizării întregului sector al pu­bli­ca­ţii­lor de orice fel din ţară“, Sanda Cor­doş scrie despre practica lecturii clandes­tine, comentând mărturiile/confesiunile unor scriitori precum Matei Călinescu, Ion Vianu, Paul Georgescu, Ana Blan­dia­na, Radu Cosaşu, Nicolae Manolescu ş.a. Autoarea deduce şi funcţiile lecturii clandestine, care ar fi, în principal, în­­­tre­ţi­nerea şi prezervarea vieţii interioare şi formarea spiritului critic. Iar aceste două funcţii principale ale lecturii clan­destine au făcut posibilă – aşa cum se arată în capitolul Dreptul la nefericire – o literatură ce s-a distanţat în esenţa ei de optimismul oficial: „Indiferent de prac­tica scrisului, mulţi scriitori vor resimţi ca împovărătoare distanţa dintre optimis­mul comenzii oficiale şi starea lor inte­rioară. (...) Exceptând prima perioadă de după instaurarea regimului comunist (în speţă anii ’50), în care predominantă este literatura cu caracter propagandistic şi care poartă marca optimismului ofi­cial, în perioadele următoare, în care li­te­ra­tura s-a zbătut să câştige şi să men­ţină o anumită autonomie în raport cu puterea, aceasta a încercat să se sustragă triumfalismului specific omului nou şi să vorbească limbajul mult mai bogat al omului (imperfect) dintotdeauna“.

Recuperări, reeditări, identităţi regăsite
În legătură cu periodizarea apariţiilor romaneşti de după 1990 pe care Sanda Cordoş o realizează în capitolul Cine sun­tem? Romanul identitar, aş vrea să fac ur­mătoarea precizare. Reamintesc faptul că, din când în când, romanul cunoaşte mo­mente de evoluţie accelerată. Şi aceas­ta nu se datorează esteticului, unui anu­mit mod de a înţelege în abstract litera­tura. Totul porneşte de la dorinţa scriito­rilor de a fi în actualitate, de a tranşa un orizont de aşteptare, de a-i da o re­plică, de a-l lua prin surprindere. Asta când nu se intenţionează contrariul, adică satisfacerea unei necesităţi de iden­tificare cu acest orizont de aştep­ta­re. Obsesiile identitare şi politice (chiar aşa cum s-au manifestat ele în anii ’60, ca defulare, revanşă, decompensare) au favorizat regândirea unor relaţii care să conducă în final la validarea estetică. Se întâmplă des ca, în primă instanţă, scena literaturii să fie ocupată de lite­ra­tori a căror urmă să se piardă foarte repede. Un roman propune o temă, o ati­tudine ce stârneşte controverse. Vine cu un mesaj direct ce are un impact ime­diat. Creează rumoare. Aduce în prim-plan o problematică neexplorată, un alt fel de a fi al individului pus în situaţia de a reacţiona în faţa unor situaţii atipice. Printr-o astfel de temă s-a în­­cer­cat o altfel de abordare a temei identi­ta­re şi a celei politice. Într-o oarecare mă­su­ră s-a şi reuşit. Dar romanele care ilus­trează cel mai bine temele amintite mai sus apar, aşa după cum arată San­da Cordoş, abia după 1990. Într-o primă etapă, postdecembristă, se tipăresc ro­ma­nele interbelice interzise semnate de scrii­tori precum C. Stere, Gib Mihăescu sau Mihail Sebastian, iese la lumină li­teratura de sertar, reprezentată în prin­ci­pal de I.D. Sîrbu, optzeciştii (care până atunci optaseră pentru proza scurtă) se reorientează spre roman, în fine, după 2000 intră în scenă o altă generaţie de romancieri reprezentată de Bogdan Su­ceavă, Florina Ilis, O. Nimigean, Radu Pavel Gheo, Lucian Dan Teodorovici ş.a. În libertate şi dovedind elasticitate în pri­vinţa tehnicilor narative, o parte din­tre scriitorii amintiţi reuşesc să ducă la îndeplinire unele deziderate teoretice ro­maneşti, formulate de mai mulţi repre­zen­tanţi ai generaţiei ’60.

Asimilarea imperfecţiunii
Sanda Cordoş dedică un capitol special scriitorilor Gabriela Adameşteanu şi Gheor­ghe Crăciun, pe care-i consideră „doi dintre cei mai originali prozatori post­belici“. Analizele romanelor Pupa russa şi Provizorat au în vedere repre­zen­ta­rea femeii în lumea comunistă, fiind pri­vilegiate acele trăsături caractero­lo­gice ce trimit la arhetipul livresc al lui Gustave Flaubert. Din acest motiv, acest fragment se şi intitulează Doamna Bovary în România socialistă. Deloc de neglijat este şi textul dedicat lui Norman Manea, căruia îi sunt explorate „ţinuturile in­te­riorităţii“, cele revelate doar indirect prin diverse figuri ale alterităţii.
Interpretările realizate de Sanda Cor­doş mă fac să mă gândesc la o lipsă de omogenitate fericită a literaturii ulti­me­lor decenii. Operele de valoare se sus­trag, după cum se ştie, monolitelor ge­ne­ra­ţioniste. Identitatea se revelează cel mai adesea din fisurile, rupturile carac­te­rologice. Iar cum literatura este şi o sumă de caractere, aş putea spune că o virtute a practicii literare a ultimelor de­ce­nii constă într-o autenticitate contura­­tă în absenţa obsesiei autenticităţii, ci prin asimilarea în esenţa ei a imper­fec­ţiunii. Şi nu mă refer, fireşte, la dera­pa­jele estetice, ci doar la acea imperfec­ţiu­ne care degajă energie, combustie.
În concluzie, această carte compusă din capitole care-şi păstrează autonomia este o dovadă a faptului că reprezentarea literară este una dintre cele mai fecunde accepţiuni ale conceptului de reprezen­ta­re. Atentă la operele pe care le selec­tea­­ză şi le interpretează, autoarea propune implicit şi o viziune asupra literaturii române postbelice în varianta ei lărgită, prin includerea aici şi a scrierilor apă­ru­te în anii ’90-2000.

Sanda Cordoş, Lumi din cuvinte. Reprezentări şi identităţi în literatura română postbelică, Cartea Românească, 2012.

vineri, 20 septembrie 2013


Atelier creative writing
Chișinău, Republica Moldova
23.09. – 26.09.2013
Biblioteca municipală Ștefan cel Mare, str. bd. Decebal 91




Referenți: Julia Schoch / Dumitru Crudu
Moderator: Dumitru Crudu
Traducătoare/interpret: Viorica Corlat, Nicoleta Stavila


Luni, 23 septembrie 2013

12:25                             Sosire Chișinău

14:00                             Prezentare
Referenți / Participanți / Centrul Cultural German ACCENTE

14:30                  Partea teoretică: tehnici de scriere proză și radio-dramă

16:00                   Pauză de cafea

16:15                    Scriere texte                

18:00                   Citire texte
Analiză, comentarii, discuții

Marți, 24 septembrie 2013

10:00                  Partea teoretică: tehnici de scriere proză și radio-dramă

12:30                   Pauză

13:00                   Scriere texte

15:00                   Citirea textelor
Analiză, comentarii, discuții


Miercuri, 25 septembrie 2013

10:00                             Sfaturi utile

11:30                             Lecturi finale

16:00                   Încheierea atelierului

17:30                  Lectură publică Julia Schoch

Sala de Lectură Germană (Biblioteca Municipală B.P. Hașdeu, str. Ștefan cel Mare și Sfânt 148)

Joi, 26 septembrie 2013

10:00                  Centrul Cultural German Accente

11:00                             Program liber

15:50                   Zbor Chișinău – Berlin
                  


Cazare                                    Hotel Jumbo
Bd. Decebal 23/3
Tel.: +373 22 54 20 76

Julia Schoch                          juliaschoch@hotmail.com
                                                www.juliaschoch.de  

Dumitru Crudu                       +373 68576820
                                                crudu.dumitru@gmail.com

Corina Gîrla                           +373 690 93667
                                                conducere@akzente.md

Centrul Cultural German ACCENTE din Chișinău
Str. Sfatul Țării 18, oficiul 3
Tel./Fax: +373 22 237660
www.akzente.md                            





Julia Schoch

născută in anul 1974 în Bad Saarow , a crescut în Mecklenburg. Locuieşte la Potsdam. Studii în germanistică si romanistică la Potsdam, Paris şi Bucureşti. A publicat la editura Piper Corpul salamandrei  (2001), Întîlniri cu Mattok (2004). Nominalizată pentru Premiul Tîrgului de Carte de la Leipzig cu romanul Cu viteza verii (2009). Ultimul roman editat este Autoportret cu Bonaparte. Laureată a numeroase premii şi burse  literare şi pentru traduceri cum ar fi Premiul Juriului în cadrul concursului literar Ingeborg Bachmann şi Premiul André-Gide pentru traduceri literare.

Trandafirii

Câțiva trandafiri încă înfloriți în plină toamnă în stradă. Copyright: Ecaterina Ștefan